Academia Olimpică Internaţională – o experienţă unică în viaţa mea!

A 17-a sesiune a cursurilor postuniversitare

Organizator: Academia Olimpică Internaţională;

Perioada: 1-30 iulie 2009;

Locul: Ancient Olympia, Grecia;

Participanţi: 39 de studenţi din 34 ţări;

Reprezentatul României: Ivona-Beatrice Potzaichin – Agenţia Naţională Anti-Doping

Lucrarea prezentată: „Beijing 2008 – The Chance of Clean Athletes!”

Asta pot spune în câteva cuvinte despre acest seminar. Şi totuşi, nimic din ce este scris aici nu reprezintă ce a însemnat această experienţă pentru mine. Şi nici nu cred că voi putea descrie câtuşi de puţin în acest articol ce a însemnat pentru mine Academia Olimpică Internaţională şi acest seminar!

Pentru mine călătoria elenă a început propriu-zis pe 2 iulie. Avionul a avut o întârziere la plecare din cauza unei furtuni, motiv pentru care am ajuns la hotelul din Atena după miezul nopţii. Însă cifra 2 mi-a purtat întotdeauna noroc, aşa că am aşteptat cu încredere şi nerăbdare ce va însemna pentru mine A.O.I. Iar la 6 dimineaţa am început o nouă viaţă! Deplasarea spre Olympia.

Îmi amintesc că eram mulţi şi foarte diferiţi! Poate chiar prea mulţi! Aveam impresia că niciodată nu voi reţine numele tuturor celorlalţi participanţi şi încercam din răsputeri să reţin măcar ţările din care provin. Şi am început cu cei care stăteau în autocar în jurul meu... Nu era chiar aşa greu!...

În primele 3 zile am vizitat o parte dintre vestigiile importante ale Atenei (Acropole, Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, Muzeul Acropole, Zappeion-ul şi Stadionul Panathenaic) şi siturile arheologice din Peloponnese ( Mycenae, Epidavros, Nafplion, Ancient Olympia), care au fost îmbogăţite de explicaţiile profesorilor Ingomar Weiler şi Emmanuel Microyannakis.

A urmat seminarul propriu-zis. Au fost 24 de zile de cursuri, prezentări ale celorlalţi participanţi, activităţi sportive, seri sociale şi întâlnirea cu participanţii la cel de-al doilea seminar al medaliaţilor olimpici. Şi în plus, relaţii interumane.

Cursurile au fost extraordinare, au fost relaxate, atât cursanţii cât şi profesorii au fost deosebit de deschişi, participând în mod natural la ore. Profesorul coordonator Dr. Jim Parry nu era la prima experienţă în Academie şi probabil a fost cel mai apropiat de cursanţi, dar nu numai el. Kostas Georgiadis (Decanul Academiei Olimpice Internaţionale), Douglas Brown (Canada), Dr. Sam Ramsamy (Republica Africa de Sud – Comitetul Olimpic Internaţional, Kazuo Uchiumi (Japonia), Irena Martinkova (Cehia), Andy Miah (GBR) şi Robert Muller (GER) au încercat să fie nu doar profesori şi, din punctul meu de vedere au reuşit să devină prietenii noştri. Pe niciunul dintre ei nu l-am perceput ca pe un Domnul Trandafir, ci i-am simţit deschişi, dispuşi să îţi explice şi foarte aproape de noi, fără ca acest lucru să prejudicieze statutul lor personal şi profesional. În acelaşi timp, fiecare a încercat ca prelegerile să nu fie simple informaţii pe care să ni le livreze, ci să fie extrem de stimulatoare, să producă dezbateri, să creeze opinii şi să dezvolte atitudini. Chiar dacă fiecare profesor a abordat un stil de predare diferit, am simţit că toţi au încurajat discuţiile cu ei, dar şi între noi, între studenţi.

Temele cursurilor au fost numeroase, de la Jocurile Olimpice Antice la cele moderne şi la tot ce presupune Mişcarea Olimpică şi mi-au oferit posibilitatea de a mă implica, de a lua în considerare lucruri la care nu m-am gândit şi de a medita asupra a numeroase aspecte care ţin atât de olimpism, cât şi de viaţă, în general.

Prezentările participanţilor au fost fie cercetări, fie proiecte de educaţie olimpică. În cazul cercetărilor temele au fost extrem de diferite (studii despre sportul în societate, femeile în sport, multiculturalism sau statistică), iar concluziile chiar dacă au fost încărcate de interpretări personale, acestea au oferit o nouă perspectivă în experienţa fiecăruia dintre participanţi, iar acest lucru a fost şi mai valoros datorită faptului că între noi erau numeroase diferenţe culturale, religioase sau de experienţă de viaţă. În schimb prezentările referitoare la educaţia olimpică au avut ca idee comună faptul că aceasta nu trebuie făcută predicând doar valorile olimpismului, ci trebuie găsită modalitatea de a pune în practică aceste valori.

Activităţile sportive, serile sociale şi întâlnirea cu medaliaţii olimpici au reprezentat o altă experienţă de viaţă. De ce spun asta? Pentru că din relaţiile care s-au creat în timpul tuturor acestor activităţi am învăţat, am încercat, am înţeles bune şi rele, frumoase şi urâte, corecte sau greşite, experienţe unice sau comune. Indiferent dacă au fost frustrări sau satisfacţii, împliniri sau nemulţumiri, acestea au fost emoţiile pe care le-am ataşat experienţelor trăite alături de nişte oameni pe care nu îi cunoscusem înainte. Şi cu cât îi cunoşteam mai mult pe fiecare dintre ei, cu atât ataşamentul unora faţă de ceilalţi creştea, iar imaginea despre fiecare în parte se modifica. Şi la un moment dat am înţeles: această experienţă este mai mult decât o simplă experienţă, este o experienţă de viaţă unică pentru fiecare dintre cei care am fost acolo, care ne va schimba mai mult sau mai puţin viaţa din acel moment. Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvânt ceea ce a însemnat Academia Olimpică aş putea spune că acesta este respect. Respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, dar care presupune şi autodezvăluire, comunicare directă, deschisă şi onestă, în care critica sau frustrarea sunt caracteristici constructive. Relaţiile din Academie s-au bazat pe exprimarea onestă şi relativ directă a gândurilor şi sentimentelor şi în care se ţinea cont de sentimentele celorlalţi şi de diferenţele dintre noi.

Seminarul s-a terminat cu o festivitate de închidere extrem de emoţionantă şi cu călătoria spre Atena. Însă poate cel mai emoţionant moment a fost ultima seară când amintirile începuseră să ocupe din ce în ce mai mult loc în gândurile noastre şi în inimile noastre, momente memorabile sau banale erau rostite de fiecare în parte, iar despărţirea de fiecare dintre prieteni nu însemna atunci dacât promisiunea unei revederi cât mai apropiate.

Am avut dreptate! Nu reuşesc să transmit prin cuvinte cu adevărat ce a însemnat pentru mine a 17-a sesiune a cursurilor postuniversitare organizate de Academia Olimpică Internaţională! Pot să vă spun atât: mă bucur că am fost atât de norocoasă să particip la acest seminar, iar acestă lună mi-a schimbat în totalitate viaţa, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional. Şi cred că pentru mine nu au fost atât de importante informaţiile la care am avut acces pe durata acestui seminar, ci faptul că am reuşit să inţeleg şi să integrez ce înseamnă OLIMPISMUL şi VALORILE sale!